Despre -robinson- :

Nu știu ce aș putea să spun despre mine, deoarece nici eu nu mă cunosc atât de bine pe cât credeam acum ceva timp.

În primul rând, pot spune că sunt o fire destul de deschisă și realistă pentru vârsta mea [din ceea ce îmi spun profesorii și colegii]. Îmi place să cred și tind să cred că sunt optimistă, chiar și în momente nepotrivite.

Desigur, am și eu defecte ca și ceilalți oameni. Mai tot timpul sunt cam prea delăsătoare și grăbită, astfel încât perturb armonia din jur și ajung să mă simt prost la sfârșit.

Ca și scriitor, nu sunt multe de spus despre mine, deoarece încă nu am ajuns la nivelul în care să spun ,,Da, sunt un scriitor adevărat.", însă îmi place să cred că în viitorul apropiat cineva va auzi de mine sau va spune că fraza X din cartea Y scrisă de mine l-a făcut să zâmbească sau să se simtă bine.

Mă mulțumesc să stau în umbră momentan. Având în vedere că pe Wattpad sunt o grămadă de scriitori mult mai talentați decât mine care nu sunt apreciați pe cât merită, nu vreau să le ,,fur" faima pe care o au momentan.

În calitate de cititori înfocaţi, întotdeauna am fost curioşi în legătură cu tabieturile scriitorilor... Când scrii, unde scrii, ai superstiţii în legătură cu scrisul?

De obicei scriu noaptea. Toți prietenii mei mă ceartă pentru că nu stau până târziu să vorbesc cu ei și mă izolez pur și simplu, intrând pe Wattpad și scriind. Asta mă ajută într-un fel. Practic, iau cartea care mi se pare cea mai potrivită atunci și scriu tot ce mi s-a întâmplat în ziua aceea, apoi, în ziua următoare corectez tot ce am scris și pun cap-la-cap acțiunea din acel capitol.

La ce lucrezi în momentul de față? " Irealizabil: fără sentimente", aduce în fața cititorilor tema roboților și inteligenței artificiale ? Unul dintre personajele cărții tale e un robot, de care se îndrăgostește un om ? Cum vezi iubirea dintre o ființă artificială și om, căci iubirea e sentiment, iar robotul nu o poate simte ?

În momentul de față nu lucrez la nicio carte de-a mea. Am hotărât că am nevoie de o pauză, dar probabil voi reveni cu forțe proaspete în curând.

Cartea ,,Irealizabil" nu aduce în fața cititorilor tema roboților pe cât aduce în fața lor povestea personajului principal. Având în vedere că Michael este marginalizat de toți cei din jur deoarece nu a avut prima iubită sau primul sărut, povestea de dragoste dintre el și Graceline începe ciudat, poate chiar drăguț și se termină tragic.

Graceline a fost creată de mama iubitei fratelui lui Michael [da, știu, e foarte complicată treaba] ca o ființă robotică aproape invincibilă și greu de stăpânit, chiar dacă ea nu arată asta în totalitate. Atunci când are loc întâlnirea dintre ea și Michael, sentimentele lui nu sunt foarte clare, având în vedere că n-a mai simțit acea dragoste tulburătoare pentru nimeni din jurul lui. Amândoi învață pe parcurs cu ce se ,,ocupă" acel cuvânt numit ,,iubire" și totul merge bine, exceptand faptul că Michael nu știe că este îndrăgostit de un robot.

Iubirea lor o văd foarte pură, ca a unor copii mici care se simpatizează și sincer, lumea noastră ar fi mult mai frumoasă dacă îndrăgostiții sau chiar cuplurile s-ar comporta ca și Graceline și Michael.

Povestește-ne despre cartea ta "E timpul să pleci". De ce te-ai decis să o rescrii ?

,,E timpul să pleci" a pornit de la o idee simplă și la început, nu aveam mari așteptări de la ,,carte". Pe parcurs însă, am descoperit o sclipire ascunsă între rândurile scrise de mine și personalitatea lui Brooklyn. Întodeauna mi-am spus că Brooklyn e foarte matură, independentă și ea este dovada că o fată/femeie va putea schimba ceva în lumea asta de una singură.

Am hotărât să rescriu acea carte, deoarece deseori scriam capitolele în grabă și le publicam doar de-a dragul de a încheia povestea. După ce am văzut că tot mai mulți oameni citesc și lasă comentarii cu opiniile lor și deseori comentarii scurte în care spun cât de mult adoră cartea, mi-am zis că ceea ce scriu nu e atât de groaznic pe cât credeam. Și așa am ajuns să rescriu cartea, de data asta nu din perspectiva lui Brooklyn, ci pur și simplu din perspectiva autorului.

Ce te-a împins să scrii despre personaje care par puțin inadaptate la temele pe care le prezinți în cărțile tale, de exemplu Brooks nu crede în iubire și Nancy Stevenson sau Newton nu s-a iubit pe sine? Ai vrut să ieși din clișee ?

Huh, fiecare personaj are o poveste în spate care nu reiese în totalitate pe parcursul capitolelor. Brooklyn nu este fata care să nu creadă în iubire, este mai mult fata căreia îi este frică să mai iubească pe cineva, având în vedere că fratele său a fost ucis de fostul ei iubit din diferite motive.

Nancy în schimb, a fost concepută în proporție de 60% după caracterul meu. Și ea este foarte matură pentru vârsta ei și nu mai are niciun prieten apropiat, deoarece nimeni nu o înțelege. Mama sa voia să divorțeze de tatăl surorii sale vitrege când aceasta era în scutece, așa că le-au alungat pur și simplu într-un orășel mic de lângă Miami pe cele două surori. Încă de mică, Sierra, sora sa vitregă, a fost pur și simplu ,,obligată" să o crească pe Nancy, deoarece îi fusese prea milă să se descotorosească de ea. Deoarece Sierra nu a avut șansa la o educație normală, a învățat-o pe Nancy să fie perfecționistă și să încerce din răsputeri să fie cea mai bună, aceasta ajungând să aibă pur și simplu, un caracter de robot, ceea ce a dus la ura față de sine.

Te consideri "adaptată" epocii moderne prin scrisul tău? Care este cheia succesului unui scriitor pe wattpad? Cum privești platforma wattpad din punct de vedere al scriitorului?

Da, mă consider adaptată. Îmi place să scriu cărți care au în prin-plan comedia sau drama, deoarece sunt o mică dramatică.

Cheia succesului pe Wattpad? Și eu sunt curioasă, deoarece încă n-am descoperit-o.

Ca scriitor, din punctul meu de vedere, Wattpad-ul a pierdut foarte mulți scriitori prețioși, iar acum, găsești foarte greu un scriitor care chiar să-și dea interesul.

Ce contează pentru tine mai mult, reacțiile criticilor sau ale cititorilor? De ce ?

Pentru mine amândouă sunt importante. Criticii reacționează ca niște ,,specialiști" și părerile lor sunt foarte complexe și dezvoltate, în timp ce părerile și reacțiile cititorilor vin de la ei, fără să le cer eu și să-i oblig să-mi citească bazaconiile.

În cărțile tale te folosești de nişte lucruri pe care le-au trăit? Care ar fi acelea ?

În toate cărțile mai sunt lucruri pe care le-am trăit și eu, dar în ,,Cineva pentru tine" am mai adăugat cele mai multe lucruri trăite de mine pe ici-colo [în capitolele publicate, desigur], doar pentru că eu și Nancy avem vârste destul de apropiate . Având în vedere că această carte e o pură comedie presărată cu puțină dramă, dragoste și acțiune, personajele au împrumutat câte ceva de la persoanele apropiate din viața mea.

Spre exemplu, Jace a împrumutat câteva calități de la băiatul pentru care am o simpatie, în timp ce Gilbert i-a împrumutat în totalitate defectele.

Totodată, amuzamentul lui Jace a fost împrumutat de la profesorul meu de istorie, care m-a susținut din prima clipă și a râs cu lacrimi când i-am povestit întreaga acțiune a cărții.

Prietenia dintre Nancy, Jace și Selena este pur și simplu prietenia dintre mine și doi băieți, pe care am transpus-o în carte, la fel ca și prietenia dintre Nancy și Jaeden. Și mai sunt multe alte lucruri luate din viața reală, dar cele mai multe vor avea loc prin ultimele capitole.

Ce este lectura pentru tine? Poate fi ca o terapie? Ce citești în timpul liber ?

Lectura pentru mine este ca și aerul sau ca și apa, adică nu aș putea trăi fără ea. Iubesc cărțile de tip teen-fiction, deoarece am impresia că mă regăsesc puțin în fiecare carte de acest tip pe care o citesc. Îmi place să-mi fac propriile impresii despre personajele pe care le întâlnesc și să mă alătur lor, dar și să trăiesc alături de ele întreaga poveste pe care o parcurg.

Deosebim două tipuri de pedepse: cu moartea şi cu.....viaţa. Dacă ai fi un robot scriitor ce cărți ai scrie ? Ce plusuri ți-ar aduce viața eternă în scris ?

Dacă aș fi un robot scriitor, probabil aș continua să scriu la toate cărțile pe care le am în ciorne și le-aș publica fără să am regrete.

Cât despre viața eternă în scris... hm, cred că singurul plus ar fi că aș putea asculta sau citi pe vecie părerile celor din jur.

La final, te rog să le adresezi câteva cuvinte cititorilor și să ne spui la ce cărți mai scrii.

Cititorilor mei, cât și celor care nu au auzit încă de mine vreau să le spun că îmi doresc să-i văd mereu cu zâmbetul pe buze și că nimic nu e imposibil. Dacă vreodată vor vrea să treacă de la statutul de cititor la cel de scriitor, țin să-i încurajez de pe acum.

Să scrii o carte nu-i ușor, ce-i drept, dar dacă reușești, satisfacția că cineva îți citește cartea și pe deasupra, îi și place și așteaptă cu nerăbdare următorul capitol, e imensă.

Iar în legătură cu mine și cărțile, momentan încerc să dezvolt ideea unei cărți pe care, sper să o public pe Wattpad în curând. 

~Interviu cu Adda~