Despre nori1098 : 

Ca om, încerc să trec neobservată. Ador să scriu, dar, fiind o fire introvertită, îmi plac lucrurile din umbră. Așa că ascund în mine ceea ce mă face fericită.

Ca scriitor, nu las nimic să treacă pe lângă mine. Văd răutate în lume, scriu despre ea. Observ cât de prost o ducem ca și țară, vorbesc despre asta. Nu țin în mine ceva care interesează. Ceva care trebuie știut. Altfel, cum am putea opri răutățile?

Dacă m-ai întâlni într-un parc și ai privi în ochii mei, ai sesiza o femeie care nu își ascunde sentimentele, ci care, din contră, și le trădează prin gesturi și priviri rece. Și asta ciuda dorinței mele de a da impresia că sunt simplă.

Din punctul tău de vedere poate o carte să schimbe un om, îi poate influența alegerile, modul de gândire? Crezi, că cărțile tale pot schimba un destin ? Ce mesaje vrei să transmiți prin ele cititorilor ?

O carte poate face aceste lucruri, dar, dacă nu este scrisă de omul potrivit, influențează în rău persoana care o citește.

Nu cred că destinele se schimbă datorită unei singure cărți. Nici chiar a mai multor însă. Acestea reușesc doar să îl îndrepte pe om către propriul lui drum, căci soarta acestuia este imposibil de schimbat. Așa că nu, lucrările mele nu pot decât să deschidă niște ochi.

Mă bucur că ai întrebat despre mesaje, pentru că acestea au un rol destul de important. Tocmai de aceea, o voi lua cu începutul.

Oamenii mi-au spus de-a lungul timpului că nu pot face nimic ca să schimb lucrurile. Că trebuie să rămân neutră atunci când se ivește o problemă. Personajele mele sfidează orice regulă, pentru a face ceea ce trebuie. Cu alte cuvinte, scrisul mă ajută să transmit unul dintre mesajele care mi se pare cel mai important. Și anume: Într-o luptă nu te bagi decât dacă lucrurile te privesc și pe tine. Dacă lucrurile îți afectează sau îți vor afecta, în curând, traiul de viață. Aceste neliniști se rezolvă prin rugăciune însă. Dacă crezi în ceva mai presus decât tine, care te-a creat, care ți-a dat viață și care are grijă de tine, vei știi care este adevărata luptă.

Care a fost primul volum cu, care ai debutat pe wattpad și cum a fost primit ? Ce critici ți      s-au adus și ce plusuri au văzut cititorii la el ?

Volumul cu care am debutat s-a numit Elementarium. Voiam să scriu cărți pentru copii și am găsit potrivit să le povestesc acestora despre o fată care, rămasă singură, începe să se simtă nedorită și să caute ajutor și sprijin în alți oameni. Era o poveste emoționantă, dar foarte puțin gândită, pe parte de acțiune. De aceea am decis să renunț la ea, ștergând-o un an mai târziu.

În ciuda faptului că mie nu mi-a mai făcut nicio plăcere să continui ceea ce am început, a fost foarte bine primită de utilizatori, cititori cărora le plăceau cărțile pentru copii, la vremea aceea.

Criticile au fost, într-adevăr dure. Prin urmare greu de suportat pentru cineva care era scriitor amator. Doar cititorii, foarte puțini ca număr, mi-au spus că am idei originale. Că e un plus pentru un prim pas. Asta dacă, să devin scriitoare, este ceea ce vreau cu adevărat.

Când ai simțit că-ți brutalizezi cel mai mult personajele și/sau limbajul în cărțile tale ? Pe ce prototip a eroului construiești personajele principale : EL și EA.

Am simțit că îmi brutalizez foarte rău personajele chiar înainte să rescriu Păr roșu și ochi cenușii. Astfel că mi-am propus să o las mai moale și să îndrept lucrarea către altceva. Cel mai posibil, gândeam eu, într-o poveste de dragoste pe care să o adore tinerele. Tot ceva original, dar apreciat prin simplitatea și bunătatea personajelor.

Mă faci să zâmbesc când pui întrebări despre crearea caracterelor. Ei bine, modelul după care mi-am construit protagoniștii a fost: fata cea bună la suflet care intră într-o mulțime de belele și băiatul care trece prin lucruri grele și ajunge să se maturizeze înainte de vreme, tot el fiind și cel care nu admite o relație cu o sufletistă. Desigur, până în momentul când aceasta reușește să îi schimbe părerea despre câteva aspecte ale vieții, iar el o face să zâmbească și o învață să ierte.

Povestește-ne puțin despre ultima ta carte " Păr roșu și ochi cenușii", care va fi parte        dintr-o trilogie, "Sânge și Onoare". Ce teme vrei să abordezi ? Cum ai construit viața femeilor și tipologia lor, în trilogia ta, mai ales că discutăm de epoca victoriană ? De unde te-ai inspirat

Vreau să abordez tema cunoașterii de sine, prin intermediul trecutului celorlalți, cea a felului de a fi tu însăți, într-o lume condusă de bărbați, și alte teme.

Cum ar fi: fricile cu privire la bolile de pe timpuri, cât și despre o mulțime de ciudățenii ale epocii victoriene. Cu alte cuvinte, puțin din fiecare.

Viața mătușii protagonistei este ca oricare alta, deoarece, fiindu-i frică de bărbatul ei, respectă regulile impuse de acesta. În schimb, Galeea, personajul principal, asemănându-se mai mult cu mama ei decât cu Lady Cassandra, nu se supune, ci alege să se răzvrătească.

În altă ordine de idei, singura care iese din tipare este, de altfel, personajul principal. Restul femeilor din lucrare le vor reprezenta pe cele bârfitoare, cele care ar face orice să ajungă în frunte, iar singura care îi va acorda cu adevărat sprijin și iubire necondiționată, va fi chiar mătușa ei.

Ca să îți răspund concret la întrebare, viața femeilor am construit-o ca fiind dificilă. Odată cu apariția Galeei însă, acestea vor ajunge ușor, ușor să se răzvrătească împotriva nedreptăților din familie, fiind și mai aprig bătute, spre a se supune mai ceva ca înainte bărbatului, fără de care nu ar mai fi putut deveni cine sunt în poveste.

Era o viață foarte dură, dar cred că putem arăta valorile pe care le aveau femeile, precum nedreptatea cu care erau abuzate și curajul supraomenesc de a ține piept tuturor lucrurilor. Să fii femeie însemna să ai inimă de războinic.

Crezi, că pe wattpat ca să atragă, scriitorii folosesc în mod excesiv clișeele ? De ce sunt folosite excesiv clișeele, în general, în literatură?

Da, chiar cred acest lucru. Însă pot să existe și alte motive. Cum ar fi: dorința de a aduce ceva nou la o idee folosită deja. Eu, cel puțin, m-aș folosi de clișee cu scopul de a duce aceste idei la un alt nivel. Pentru că încă mai sunt goluri în literatură. Spații care trebuie umplute. Dar le poți vedea doar dacă citești mai mult și dacă îți face plăcere să cauți ceva nou. Să fii original.

Ce ai învățat de la criticii tăi constructivi ? Dar de la cei care nu au făcut-o în mod pozitiv ? Dacă ai fi un critic literar ce, consideri că ar fi indispensabil pentru succesul unui scriitor, în special la început de drum?

De la criticii constructivi am învățat, într-un final, rolul virgulelor. Cel puțin, în mare parte. Acum că mai fac greșeli, e și pentru că tind să mă grăbesc atunci când scriu, ceea ce nu este absolut deloc în regulă.

Un alt lucru este tocmai felul de a structura o poveste. Aveam problema asta, să folosesc în exces circumstanțialele. Acum mai îmi aduc aminte să pun câte un subiect și să mai scriu câte un verb la început de rând.

De asemenea, scrierea corectă a unor cuvinte, cât și modul de a schița un capitol și a-i da mai apoi o formă pe hârtia virtuală, m-au ajutat să învăț.

Criticii, care nu au făcut-o în mod pozitiv însă, m-au învățat elementele de bază. Cum ar fi faptul că o carte poate conține mai mult dialog dacă este de aventură. Din moment ce ai ales să o încadrezi în categoria fantezie, trebuie să te străduiești să folosești cât mai multă descriere și cât mai multe comparații. Acest lucru, în special, ca să poți face un cititor să își imagineze o mare parte din lumea pe care o creezi.

Totodată, am învățat să fiu mai atentă la detalii.

E foarte bine că m-ai întrebat, căci, surprinzător, m-am pus în postura de critic. Atât la propriu, cât și la figurat. Ei bine, consider că este de ajuns să se cunoască pe sine însuși, pentru început. Abia apoi să se gândească la o așezare în pagină cât mai bună cu putință și să cunoască regulile de gramatică și punctuație.

Pentru a cunoaște aceste lucruri, va trebui să ceară ajutor, punând întrebări când li se va părea ceva în neregulă, și să găsească răspunsurile în cărți de gramatică sau pe Google.

Ca să atingă ultima treaptă în crearea unei cărți, trebuie să se documenteze cu privire la subiectul pe care doresc să îl abordeze și să cunoască faptul că o carte, pentru a fi bună, e necesar să cunoști lucrurile despre care scrii.

Cum vezi evoluția literaturii române, în special în ultimii ani? De când te-ai alăturat pe wattpad ce crezi că s-a schimbat la scriitorii români de aici ?

În ultimii ani, literatura română nu mai e ce a fost. Nici nu avea cum altfel, din moment ce lucrurile evoluează. Dacă în bine sau nu, asta depinde de cei care au ales să se facă scriitori. Din păcate, mulți dintre ei aleg calea mai ușoară, și anume să dezvolte o idee mai veche, iar nu să se gândească la una nouă.

Pot afirma că răutatea oamenilor, supranumiți hateri, a crescut pe această platformă și nu numai. Astfel, tot mai mulți scriitori buni ajung să se lase de scris.

Dacă ultimul tău roman, "Păr roșu și ochi cenuși"i ar fi ecranizat la finalizare, ce actori ai vrea să îi ai în rolurile principale ? Unde ai vrea să se filmezi ? Ce sfaturi le-ai da scenariștilor care l-ar rescrie pentru marile ecrane ?

Să știi că am stat să mă gândesc un timp la acest aspect care privește munca mea. După descrieri, nu am găsit o roșcată care să semene cât de cât cu Gal. Tocmai asta îmi aduce un zâmbet de mulțumire, dar mă și întristează. Mă încântă, pentru că personajele mele nu se aseamănă cu niciun idol al tinerilor din ziua de azi, dar mă și întristează, pentru că se prea poate să nu fie nimeni care să îmi joace personajul. Nimeni care să readucă curajul în oameni, așa cum reușește Gal cu unele femei de la acea vreme.

Pe scurt, roșcată mea s-a revoltat într-o vreme a bărbaților, reușind să redea curajul necesar femeilor, pentru ca acestea să se opună nedreptăților.

Fetele noastre, în schimb, sunt tot mai nefericite că nu își găsesc prințul pe cal alb, care, nesurprinzător, nu există și nu va exista niciodată, ci numai o latură a lui în fiecare băiat de pe stradă.

Așa că, din păcate, nu am găsit pe nimeni, cu toate că m-am gândit și m-am răzgândit.

Am auzit că ar fi o fermă în Lincolnshire în care s-au găsit obiecte ce datează, cu aproximație, din jurul anului 1850. Coincidența face ca povestea să se întâmple în timpul acelor anii, deci mi se pare că ar fi locul perfect.

De asemenea, mi-aș dori să se filmeze într-o casă din Manchester care să semene foarte bine cu cele din epoca victoriană.

Unul dintre sfaturi ar fi cu siguranță să lungească dialogurile, pentru că eu am prostul obicei să descriu locul, acțiunile și sentimentele protagonistei, iar nu să fac un dialog de câteva pagini.

Ai avut momente în care ai vrut să părăsești platforma ? Dacă ne-am întoarce în timp, când te-ai alăturat platformei ce ai schimba ? Dacă ai merge în anul 2030 cum crezi că ar arăta wattpad-ul ?

O mulțime de momente care s-au lungit și au durat luni întregi. Este o pauză binemeritată, dar și frustrantă.

Eu una nu aș schimba nimic în anul 2017, cât mi-aș dori să schimb acum.

Cred că ar fi albastru și doar cei care scriu cărți cu adevărat ar avea voie să activeze. Eu așa mi-l imaginez.

La final, te rog să ne spui ce cărți ai în plan anul acesta și să adresezi câteva cuvinte cititorilor.

Cărțile pe care le am în plan sunt variate, fiind încadrate în fiecare categorie. Bineînțeles, lucrări care să debordeze de originalitate și idei proaspete.

Momentan, unele au titluri și o vagă schemă după care să le pot scrie, dar altora nu le-am găsit nici măcar un titlu potrivit.

Dragi cititori, vreau să cred că ne vom revedea și peste câțiva ani pe această platformă, că mulți dintre voi o să aveți curajul necesar ca să publicați o lucrare și că o să deveniți ceea ce vă doriți.

Iar, ca o încheiere, Adda , îți mulțumesc pentru interviu.

~Interviu cu Adda~