Despre epigonul  : 

Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască te rog să ne spui câteva lucruri despre tine, atât ca și om, cât ca și scriitor.

Îmi vine greu să vorbesc despre mine. Sunt o persoană pe cât de ambițioasă în anumite conjuncturi, pe atât de delăsătoare în altele. Sunt realist de felul meu, dar nicidecum un materialist convins; un strop de fantezie este de fiecare dată bine venit în inima mea. Sunt franc și spun lucrurilor pe nume, însă niciodată într-o manieră caustică, rău voitoare, deoarece sunt, de felul meu, încredințat că omul este o ființă care încă mai are multe de arătat. Dragostea mea pentru o persoană este direct proporțională cu profunzimea conversațiilor noastre, dar acesta este doar unul dintre aspectele care mă determină să îndrăgesc un om. Sunt pasionat deopotrivă de filosofie, științe exacte și literatură în general. Am scris și poezie pe un cont secundar, însă, acum, nădăjduiesc să termin cu bine „Micul Paris".

Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața ta ?

Așa cum am mai spus-o, o compunere scrisă cândva în clasa a V-a, care s-a bucurat de felicitările doamnei profesoare, mi-a oferit doza necesară de motivație pentru a scrie. Din acea clipă, am știut că am să pășesc mai departe pe acest drum, iar timpul nu a făcut nimic altceva decât să mă impulsioneze în continuare.

De unde te inspiri ? Care a fost drumul tău de la idee la o carte publicată aici ? Cât de importantă este cercetarea pentru tine atunci când scrii o carte?

Nu sunt o persoană cu abilități sociale și, aș zice, sunt în completă antiteză cu tine, deoarece mi-ai vorbit despre călătoriile tale. Eu nu călătoresc, nu ies prea des, nu frecventez împrejurimile, însă, de fiecare dată când se ivește ocazia să o fac, realitatea devine o sursă veritabilă de inspirație pentru mine. Cercetez conversații (în cea mai bizară manieră), ascult și privesc. O resursă pentru creațiile mele este, deci, pe de-o parte, societatea în toată splendoarea și diversitatea sa, atunci când o pătrund. O sclipire poate sosi oriunde și oricând – de la moravurile unui profesor, până la o vorbă în vânt, o peripeție sau o ieșire; toate acestea nu sunt decât licăre de lumină pe care pot să le aștern printre rândurile mele.

Pe de altă parte, mai sunt cărțile, revistele, ziarele, articolele de pe internet și, fără îndoială, unele povestiri de pe Wattpad.

Așadar, cercetarea, acumularea de informații și „punerea lor în scenă" este vitală pentru mine. Până la urmă, ca autor, trebuie să creezi o lume; nu poți să creezi o lume din neant, fără o fărâmă de raționament, fără o schelărie, o oarecare cunoaștere dobândită de pe urma experienței personale. Pentru „Micul Paris", bunăoară, am căutat să urmăresc documentare referitoare la România postcomunistă, am luat în calcul evenimentele petrecute în anii 2005-2006, starea în care se regăsea societatea, am verificat statistici, am răsfoit câteva cărți politice care mărturisesc că m-au pus in dificultate și așa mai departe. Un exemplu pentru mine a fost, desigur, Liviu Rebreanu care, scriind „Răscoala", a luat la rând toate publicațiile anului 1907, studiind cu migală evenimentele din acea perioadă.

Ce apreciezi cel mai mult la o carte? Poveste-ne puțin despre cărțile tale și ce mesaje vrei să le transmiți cititorilor prin ele.

O carte care din care pot sustrage învățături sau care îmi trezește puternice emoții este un ideal pentru mine. În ceea ce privește cărțile mele, așa cum se prezintă ele în momentul de față, se vor a oglindi realitatea zilelor noastre, suferința și durerea celor care nu sunt niciodată așezați în primplan, dar care, la rândul lor, sunt oameni. Mizeria lumii în care trăim și diabolismul omului, arivismul, latura întunecată a existenței, frământările, ireversibilitatea timpului și durerea postedenică (așa cum am încercat să o creionez în „Genesa") – toate acestea mă fascinează și mă străduiesc să le exprim în lucrările mele, însă mai am mult de muncă până să reușesc să le reflect în deplinătatea lor

Spune-ne despre stilul tău de a scrie, care este diferența între stilul tău și a altor scriitori?

Mi s-a spus că am un stil aparte. Eu nu cred asta. Dacă îl citesc pe Hugo, încerc să scriu ca și Hugo; dacă îl citesc pe Eminescu, încerc să scriu ca și Eminescu. Sunt într-o continuă pendulare și încă nu am dezvoltat un stil al meu – pur și simplu nu sunt atât de bun. Cu toate acestea, m-am legat de unele chestiuni care să mă caracterizeze: am momente în care comunic direct cu cititorul și pun accent pe descriere, deși exagerez în multe dintre cazuri și îngreunez citirea. În unele opere, am încercat să scriu „proză ritmată" („Genesa"), adică proză în care nu contează atât cuvântul, cât măsura și ritmul său, tonalitatea sa, însă nu am să reușesc vreodată să ajung, din acest punct de vedere, la geniul lui Eminescu. Eminescu, am spus-o în nenumărate rânduri, făcea poezie și când povestea.

Cum crezi că stilul tău de a scrie s-a schimbat de-a lungul anilor? Cititorii la ce ar trebui să se aștepte când deschid cartea ta " Micul Paris"? Cum s-a născut ideea acestei cărți ?

De-a lungul timpului, cred eu, am devenit ceva mai fluent, deși scrisul meu este încă unul destul de bolovănos. Legat de „Micul Paris", trebuie să o spun, este printre primele mele proiecte de viitor, o carte care se vrea, în naivitatea ei, a fi serioasă. Nu este nici pe departe perfectă, nu este și nici nu va fi o capodoperă, însă încerc pe cât posibil să îmi dau silința și să întocmesc o poveste care merită a fi citită.

„Micul Paris" s-a născut pe câteva pagini dintr-o agendă, iar o mare inspirație pentru mine au reprezentat-o scrierile autorilor romantici sau realiști, precum Dickens, Tolstoi, Dostoeivski sau Hugo. A mai fost melodia „Străzile" (B.U.G. Mafia), precum și „Noapte bună, București" (Guess Who și Ombladon), cu precădere videoclipurile, atmosfera, culorile.

După cum bine știm, Bucureștiul este supranumit Micul Paris. Tocmai această denumire m-a împins să închin Bucureștiului un roman al cărui titlu să prescrie o dihotomie totală dintre ambientul real al capitalei și farmecul pe care i-l asigură nomenclatura.

Ce sfaturi ai da unui scriitor debutant de pe wattpad ?

Deși nu sunt în măsură, doresc să înaintez un îndemn: Scrieți, dar scrieți cu dragoste și devotament. Nu vă lăsați descurajați de numere, iar criticile, fie ele răutăcioase, luați-le ca atare și vedeți dacă într-adevăr se merită să le dați crezare. Retușați, regândiți, înjghebați-vă un plan, conturați-vă personajele, suflați-le viață și personalizați-vă lucrarea. Răsplătiți bunele intenții măcar cu un mulțumesc, comunicați și atașați-vă de cei care vă vor binele.

Ce alte pasiuni ai pe lângă a scrie ? Acestea te-au influențat și la scrierea cărților tale ?

Mă pasionează filosofia, matematica și conceptul fizicii cuantice, deși este atât de greu de cuprins. Sportul este o latură esențială a existenței mele, dar și cititul. Sunt și acestea pasiuni care au înrâurit semnificativ felul meu de a scrie și au însuflețit multe dintre personajele mele.

Ce autori români și străini citești ? Dacă ar fi să trăiești într-o carte, care ar fi acea carte și în pielea cărui personaj ai vrea să fii?

Scriitori românii pe care îi îndrăgesc ar fi: Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Cezar Petrescu, Emil Cioran, Camil Petrescu și Titu Maiorescu. De la străini: Feodor Dostoievski, Lev Tolstoi, Victor Hugo, Yuval Noah Harari, J.R.R. Tolkien, Charles Dickens și pleiada de filosofi (Schopenhauer, Kant, Wittgenstein, Marx etc.) pe care, însă, nu i-am citit încă în original.

Dacă ar fi să trăiesc într-o carte, neîndoielnic, ar fi „Stăpânul inelelor". În pielea cărui personaj? Să zicem Legolas sau Radagast.

Spune-ne câteva cuvinte despre platforma wattpad, cum te-a influența ea la debut ? Citești scriitori români pe wattpad ? Ce sfaturi ai da scriitorilor de aici ? Ce îmbunătățiri ai aduce platformei dacă de mâine ai fi numit directorul general wattpad?

Platforma Wattpad m-a preschimbat în scriitorul care sunt astăzi. Am crescut enorm nu neapărat de când utilizez Wattpad, ci de când am început să interacționez cu ceilalți utilizatori și, pe lângă aprecieri, am început să primesc o multitudine de sfaturi utile. Citesc scriitori români de pe Wattpad, însă nu pe cât ar  merita-o. Le urez numai bine și îi încurajez să nu renunțe la aspirațiile lor.

Dacă aș fi numit directorul general al Wattpad-ului, i-aș lua sub aripa mea pe cei care, deși se căznesc să scrie, să se perfecționeze și să ofere viață lucrării lor, nu se bucură de publicul care, din nefericire, apucă pe căi greșite. Aș angaja persoane abilitate cu reeducarea celor răzvrătiți și desființarea creațiilor pervertite, care denigrează platforma și denaturează conceptul de fan fiction.

La final, te rog să le adresezi câteva cuvinte cititorilor și ce se ascunde ca și simbolistică în spatele user-ului tău de wattpad.

Țin să vă mulțumesc pe această cale pentru că ați urmărit această discuție iar celor care îmi citesc creațiile (am s-o spun mereu): mă închin vouă.

Simbolistica din spatele epigonului? Numele este preluat de la poezia lui Eminescu, iar versurile vorbesc în locul meu.

~Interviu cu Adda~