Despre _Liiazz_ : 

Ca om, sunt o persoană oarecare. Îndrăzneață, visătoare, sociabilă, simplă, perfecționistă, greu de înțeles, sarcastică, puternică, aș putea spune, fiindcă nu mă las mai prejos decât alții niciodată, și lupt pentru visele pe care vreau cu ardoare să le îndeplinesc.

Ca scriitor, amator, desigur, nu pot spune decât un lucru sigur: iubesc ceea ce fac. Scriu din toamnă, anul trecut, iar până acum pot spune că am avansat și chiar evoluat în ceea ce îmi privește cărțile și stilul de scriere, pe care încerc să îl perfecționez cu fiecare pas. Momentan, nu cred că mă pot numi „scriitor", fiindcă nu mă aflu în acel stadiu, ci sunt doar o simplă persoană care încearcă să transmită mai departe ceea ce simte pe moment. Freamătul sufletului obosit, cum îmi place mie să îl numesc.

Am văzut că, scrii foarte apăsat pe sentimentele sufletului, o scriere care te îndeamnă la meditație. Care ar fi laitmotivul central pentru poezia și proza ta ?

Scriu apăsat pe suflet, tocmai din acest motiv. Încerc să îndemn cititorii la meditație, la scrutarea rolului acestei arte neînțelese. Încerc să îmi transpun șoaptele interioare, să le dau glas, care să fie apoi auzit de către cititori.

Nu pot spune că am un motiv central, de care să mă agăț, atunci când compun o poezie sau scriu un capitol în domeniul prozei. Pur și simplu mă las condusă de idei, de inspirație, care de multe ori vine de nicăieri, de trăiri, de sentimentele puerile pe care le simt în acel moment. Transform amalgamul de sentimente în cuvintele pe care le aștern. Scriu cu sufletul, mai bine zis.

Cât timp îți ia să scrii un capitol la o carte ? De unde te inspiri ? Ce te motivează în a scrie ?

Timpul scrierii variază. O poezie îmi ia cam cinci, zece minute, poate chiar cincisprezece. Depinde de imboldul pe care îl am în momentul respectiv, dar în general poeziile nu necesită foarte mult timp. Pur și simplu le scriu pe moment.

La celelalte cărți, e o altă poveste. Un capitol lung, bine scris și muncit, îmi ia destul de mult timp. Îmi notez inițial câteva idei, pentru a nu le pierde mai târziu, și apoi le dezvolt cât de mult pot. Leg ideile între ele, până formez replici, paragrafe, și la final capitole întregi. Am momente în care scriu un capitol fără oprire, și am momente în care blocajele nu mă lasă să leg două cuvinte. Depinde și de starea de spirit pe care o am.

În medie, un capitol îmi necesită câteva ore. Poate și zile întregi, cum am mai spus. Totul depinde de inspirație și de voința pe care o am.

În general, în poezia românească avem câteva teme mari : a iubirii, a naturii, a condiției umane (viața, moartea, fericirea, suferința, eșecul existențial), a destinului omului superior, a aspirației spre ideal, a creației și creatorului, a jertfei creatoare, tema timpului, a vârstelor (copilăria, adolescenta etc.), a raportului dintre om și Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate). Care dintre ele sunt mai aproape de volum tă de poezii "Către tot ce nu am reușit să fiu " ?

În „Către tot ce nu am reușit să fiu", predominante sunt temele vieții, a suferinței, a fricii constante de eșec, a morții prin renaștere, a fericirii existențiale, a aspirației post-mortem, a ambientului dintre viață și moarte, dintre renaștere și remurire, dintre antiteza acestor două lumi diferite, dar atât de asemănătoare. Scriu despre nostalgie, despre melancoliile insomniilor, scriu despre tot ce îmi vrea sufletul.

 "Către tot ce nu am reușit să fiu " pare mai mult o scrisoare către tine și către cititori, pe care îi îndemni să îți descopere slăbiciunile, condiția umană și rostul poetului. În viața de zi cu zi, ce nu ai reușit să fi ?

„Către tot ce nu am reușit să fiu" este, într-adevăr, o scrisoare spre cititori, spre mine, spre eul conspirațional. E o scrisoare în versuri tipice, haotice. Titlul este unul subiectiv, literalmente spus. Nu pot spune că nu am reușit să fiu cine mi-am propus, dar în raport cu sinele stătător, nu consider că am reușit vreodată să fiu eu cu adevărat. Însă, titlul face referire și la regretele dobândite până acum, încercarea eului liric de a se regăsi, și a da greș.

Ce autori român preferați ai ? Dar străini ? Ai fost vreodată la un târg de carte românesc ? Crezi că pe wattpad avem autori care merită să fie publicați și promovați la târgurile de carte românești ?

La autori români preferați, cei contemporani vor ocupa întotdeauna un loc mai special, fiindcă sunt și sursele mele de inspirație. La momentul actual, Mihai Eminescu și George Bacovia sunt cei pe care îi admir cel mai mult.

La autori străini sunt: Paula Hawkins, Flynn Berry, Jennifer L. Armentrout, Richard Flanagan, Tom Martin, Michelle Hodkin și Veit Etzold.

Cât despre târgurile de cărți, am fost prezentă la unele dintre ele. Mi-aș fi dorit să merg și la Bookfest, dar din păcate la acela nu am ajuns.

Și, din punctul meu de vedere, chiar cred că avem autori talentați care merită să își publice cărțile și să ajung departe cu ele.  reexist , este una dintre autoarele mele preferate de aici, pe care îmi doresc să le văd mai târziu și în librării.

Cum treci de momentele de "blocaj ale scriitorului" ?

Ei bine, blocajele fac parte din viața fiecărui scriitor, și fiecare avem moduri diferite prin care le doborâm. Eu, cum am menționat mai sus, îmi scriu ideile separat, apoi încerc treptat să le atașez în capitole. De obicei îmi procur inspirație de nicăieri, înfruntând astfel blocajele. Sunt zile, chiar luni întregi, în care ideile îmi sunt lăsate în aer din cauza acestor blocaje. Dar muzica, plimbările, meditările, ploaia, filmele, cărțile bune, sunt cele care mă ajută în astfel de momente.

Cum coabitează eul tău poetic cu lumea în care trăim ? Raportat la trecutul umanității, crezi că, în prezent, trăim în cea mai bună lume posibilă ?

Nu, nu sunt de părere că trăim în cea mai bună lume posibilă. Raportat la lumea antică, contemporană, la trecutul autohton al umanității, prezentul este doar o altă treaptă a viitorului, care se afundă tot mai mult în amărăciune și păcat. O treaptă de pe care alunecăm în fiecare zi, și cădem în gol, fără să ne dăm seama.

Cine a fost primul cititor al cărților tale ? Ce te-a îndemnat să schimbi în cărțile tale ? Familia te sprijină când scrii ?

Primul cititor al meu cred că a fost Oana_Roxana_14 . Ea m-a sprijinit încă de la început, dinainte să încep să public cărți, dinainte să încep să scriu. A fost prima care și-a dat cu părerea asupra cărților mele. A fost prima care m-a îndemnat să urmez acest drum. Și a fost, de altfel, și prima mea cititoare propriu-zisă.

În cărțile mele, cea mai mare determinare a fost să îmi schimb stilul de scriere. Până acum ceva timp nu mi-a plăcut deloc să îmi aștern ideile, ci eram pe Wattpad doar pentru citit, astfel că am doar câteva luni de când scriu, dar consider că de atunci m-am schimbat și „perfecționat" considerabil în ceea ce privește scrisul.

În legătură cu familia, nu, nu mă susțin pe acest drum.

Spune-ne câteva cuvinte despre platforma wattpad și ce ai schimba la ea. Citești scriitori români pe wattpad ? Ce i-ai îndemna să schimbe la modul de abordare al cititorilor ?

La Wattpad aș schimba multe lucruri, dar mă voi rezuma la câteva cuvinte. Sunt pe această platformă din 2017, iar de atunci pot spune că s-a schimbat radical, și din păcate din rău în mai rău.

Citesc lucrări de la mulți scriitori români. Nu consider că aș avea ceva de schimbat la relația scriitor-cititor și la abordarea acestora cu cititorii de rând.

La final, te rog să le adresezi câteva cuvinte cititorilor.

Vă mulțumesc că vă rupeți din timp pentru a citi asta, pentru a îmi citi lucrările, pentru a mă citi pe mine. Vă mulțumesc pentru tot. Să nu uitați niciodată că fiecare vis pare ireal la început, dar niciunul nu este imposibil de îndeplinit, acolo unde există voință, putere și speranță. 

~Interviu cu Adda~