Despre euforii : 

Nu m-aș putea defini niciodată, nu cred că un suflet poate fi restrâns în cuvinte. Fiecare om e un univers. Iubesc noaptea și când privesc stelele, mă simt infinită. Cred că am o anumită conexiune cu marea, de parcă o parte din mine este și mereu va fi pierdută între valuri, îngropată în nisip și plutind undeva, în derivă. Dacă n-ar exista ficțiunea, nu știu ce-ar fi cu mine— lumile imaginare mă țin în viață. Existența e cauza și leacul fiecărei răni și fiecărei dureri pe care o simt, iar natura, scrisul și muzica sunt cea mai frumoasă latură a acesteia. Ele și libertatea, ele și zborul. Cred în destin, cred că fiecare e menit pentru ceva măreț, în felul lui. Dar cel mai mult dintre toate, cred în bunătatea din oameni.

Ce înseamnă pentru tine libertate ca scriitor? Sau ce libertate supremă îți oferă scrisul?

Libertatea pe care mi-o oferă scrisul nu se compară cu nimic altceva. Pentru că aici pot îndrăzni. Pot face un pas în față, pot fi sălbatică, distrusă, urâtă, frumoasă, slabă sau violentă. Pot să-mi transform personajele în fațete ale sufletului meu. Pot să învăț să reexist.

Care este cea mai mare bucurie a ta în viață? Dar în viața de scriitor ? Cum ai sărbătorit când ai publicat prima carte pe wattpad ? Ce ți-a venit prima dată în minte ?

Cea mai mare bucurie a mea e viața. Pur și simplu. Atât în scris, cât și în afară. Viața brută, viața neșlefuită, viața și atât. E o minune mai mare decât mulți dintre noi ne dăm seama.

Nu cred că am sărbătorit prima oară văd am publicat pe Wattpad, eram prea mică ca să cred că era mare chestie:))

Dacă ar fi să discutăm despre cărțile tale, care e filosofia și lecțiile de viață pe care le învață personajele tale ?

Am destule cărți neterminate, de care m-am plictisit când am avut idei noi, dar cred că ar sta cam așa. Aldercy, din „Tărâmul din Scântei și Fum", ar învăța că sacrificiile făcute pentru prietenie sunt deseori cele mai grele, că dacă ești dispus să lupți cu adevărat pentru cei pe care îi iubești, vei primi totuși o recompensă mai mare decât o poți duce. Prietenia e un rai și o scăpare, dacă e adevărată.

Lyre, din „Imperiul stelei însângerate", ar înțelege că să fii vulnerabil merită. Chiar dacă vei fi rănit, dacă îți permiți să iubești, vei ieși oricum învingător. Pentru unii oameni, merită să mergi la război. Pentru unii oameni, merită să fii distrus, căci știi că mereu te vor înălța.

Imaginează-ți că, cartea ta, "Imperiul Stelei Însângerate" ar fi publicată folosind o nouă tehnologie care ne permite să ne transpunem în caret, să vedem și să simțim tot. Unde l-ai duce prima oară pe cititor ? Ce simboluri i-ai arăta ? Ce imagini ?

Primul lucru pe care aș vrea ca oamenii să-l simtă ar fi adrenalina bătăliei. Euforia aia care te înnebunește și te face să te uiți pe tine. Să devii altceva.

Când începi să îți construiești lumea fantastică, de unde pornești prima dată ? Care sunt elementele care fac lumea ta să fie deosebită de cea a titanilor care sunt în topurile fanteziei ? Cu ce scriitor de fantezie seamănă stilul tău ?

Nu pot spune că am un lucru anume cu care încep. Poate, o temă. O idee. Imperiul a început când ascultam o melodie și mi-a venit în minte imaginea unei fete pășind din flăcările bătăliei, ca într-o renaștere. În general, muzica mă inspiră. Muzica și faptele reale. Natura. Existența. Oamenii și ceea ce ei pot face.

Nu am citit toate cărțile populare de pe Watt, iar a mea e departe de a fi una dintre ele, eu mai am mult, mult de muncă. Prin urmare, nu știu cu ce mă diferențiez, dar am încercat să țes o poveste din finețuri macabre, o zdrobire între război și revoluție. Ceva care e... altceva, dar nu tocmai, căci or fi nenumărate cărți cu teme asemănătoare.

Care este gama emoțiilor pe care o parcurge un personaj pozitiv din ultimul tău roman.Dar, cel negativ ?

Mi-aș dori să expun o gamă variată de emoții. Din partea unui personaj pozitiv, îndârjire, lipsă de speranță, înălțare, sprijin găsit în sfârșit, sete de a se dovedi, dorința unei vieți mai bune. Din partea antagonistului, lupta pentru putere, conflictul de a se întoarce împotriva celor dragi și speranța nedorită de a își regăsi familia. Dar mai am multe alte personaje, ce vor întrupa disperarea, durerea sufletească, singurătatea, lașitatea și multe altele care ar însemna spoilere:)

 Ai avut ezitări cu privire la intrigile pe care le-ai dezvoltat în cărțile tale? Este vreun moment în care acțiunea ar fi putut lua o altă întorsătură? Ce scenă a fost cel mai greu de scris și de ce?

Da, de cele mai multe ori. Sunt perfecționistă și am obiceiul idiot de a încerca să fac capitolele cât mai bune din prima, în detaliu, iar asta mă frustrează și mă încetinește. Primul draft nu trebuie să fie perfect, și abia acum câteva zile am început să gândesc și eu așa.

Chiar de sunt la începutul cărților, am multe momente în care am putut să ofer plotul o cu totul altă traiectorie. Cel mai greu de descris, pentru mine, e frica (din dorința de a nu mă repeta) și toate acele elemente de worldbuilding, care trebuie detaliate, pentru a oferi o temă cărții și un, ca să zic așa, vibe.

Care e mesajul sau lecția de dincolo de cărțile tale pe care vrei să le transmiți cititorilor ?

Ceea ce vreau să transmit e că e un erou în fiecare dintre noi. E curaj și speranță în fiecare dintre noi. Că timpul tău va veni, dacă lupți și încerci și nu te oprești. Că persoana cea mai săracă e cea care nu iubește pe nimeni.

Ce crezi că a vrut să ne transmită Dostoievski cu acest citat : "Incomensurabilul şi infinitul sunt tot atât de necesare omului, ca şi acea mică planetă, pe care el viețuiește." ? Citatul este din "Demonii". Care sunt "demonii" tăi ?

Demonii mei ar fi impulsivitatea și ambiția. Îmi doresc prea mult și dorința mă arde pe interior, mă distruge. Mă copleșește și îneacă.

La final te rog să ne spui ce cărți noi pregătești și un mesaj pentru cititori.

Adevărul e că sper să nu mă apuc de vreo carte nouă până nu termin Imperiul. Îmi dau seama că e enervat pentru cititorii mei că mă las mereu de cărți. Vreau să termin „Imperiul stelei însângerate", am planuri destul mari pentru ea. Mi-o imaginez parte dintr-o trilogie și simt că în sfârșit am reușit să pun o bază solidă și să echilibrez măcar pe jumătate personajele, lumea și descrierile. Cel mai greu lucru e să mă pun pe scris:))

Pentru cititorii mei, vreau să le spun că ei au clădit toate acestea. Că îl iubesc pe fiecare și nu am cuvinte să exprim cât de mult înseamnă pentru mine părerile lor. Vreau să le spun să viseze. Să viseze și să meargă până la capătul lumii ca să îți vadă visul cu ochii.

Deoarece, crede-mă când îți spun un lucru: nimic nu e mai frumos decât asta.

~Interviu cu Adda~