Despre saaatuuurn :

Sunt o persoană serioasă și realistă. Chiar dacă am momente când devin mai, nu stiu, profundă de dragul scrisului, niciodată nu obișnuiesc sa alerg după iluzii sau fantezii. Încerc sa rămân mereu cu picioarele pe pământ, mai pe scurt. Pot să fiu și foarte critica adesea, dar asta nu înseamnă ca o fac fără motiv.

Te temi de ceva când scrii? Este ceva care are de-a face cu literatura și care te îngrijorează?

Consider ca frica te face sa eziți și sa iti pierzi entuziasmul atunci când o lași sa te controleze. Am avut și eu ezitări, nu zic nu, dar am încercat mereu sa le depășesc. Până la urmă, ce as putea pierde publicând o carte noua pe wattpad de exemplu? Nimic. Așa ca, nu, nu am temeri legate de scris.

Există un scenariu – este unul extrem, de acord – în care să îți imaginezi că literatura ar putea să moară? Când ar putea muri literatura? Când moare un scriitor?

Literatura e o necesitate. Nu va dispărea decât atunci când va dispărea și omenirea, sau poate nici atunci. Cred ca daca ar dispărea oamenii, scrierile lor tot ar rămâne pentru a reprezenta cultura unei civilizații care a trăit odată pe Pământ. Este puțin probabil sa moară. Cam așa și în cazul unui scriitor. Eu de exemplu am vrut de multe ori să renunț la scris, dar cumva, m-am întors mereu la el. Bănuiesc ca la sfârșitul vieții mele o sa văd dacă am avut dreptate sau nu.

Povestește-ne puțin despre influența lui Saturn în opera ta. Ai mai multe scrieri care au denumiri de planete. Cum se reflectă cerul în scrierile tale ?

Saturn face parte din fantezia mea cosmică, dar nelipsită de logică. E un simbol al meu, prin care încerc sa cuprind toată imensitatea Cosmosului într-o singura sfera cu inele. Cred ca toate astea se regăsesc în cărțile mele din simplul motiv că, atunci când ai o pasiune, simți nevoia sa ți-a exteriorizezi într-un fel. Nu cerul este cel care se reflecta în scrierile mele, pentru că nu am vrut niciodată sa mă limitez la el. La cerul Pământului. Asta a fost ideea, de fapt, sa încerc sa îl depășesc. În cărțile pe care le-am scris, astronomia si-a pus amprenta ca un fel de semnătura a mea. Oamenii privesc în jur și au impresia ca Pământul (ca lume) este atât de mare, însă cumva, vreau sa arat ca nu e decât o părticica aproape neînsemnata din adevărata lume, care nu este Pământul, ci doar cuprinde Pământul.

Ți-ai propus să schimbi lumea prin scrierile tale și dacă da cum ? Ce teme abordezi în ele ?

Cred ca e mult spus sa schimb lumea. Probabil scrisul va rămâne pentru mine un hobby aici, pe wattpad, fiindcă nu sunt sigura dacă vreau sa trec de bariera asta. Scrisul nu e singura mea pasiune. Prin cărțile mele încerc sa îngrop superficialitatea asta pe care oamenii pare ca o iubesc pentru ca le aduce comfort. Sunt încă in căutarea stilului meu de scris...Și cu fiecare carte încerc sa îl descopăr. Dar ceea ce am publicat pana acum reprezintă doar o bucățica mica din ceea ce am în minte privind scrisul.

Scrisul este pentru tine mai mult disciplină sau mai mult inspirație? De unde îți vine inspirația pentru proză și poezie ?

Cred ca e o combinație. De fapt, nu încape o îndoială că e o combinație. Probabil disciplina reprezintă un procent mai mare, într-adevăr, dar ce ar fi ea fără inspirație? Poezii nu prea scriu. Nu mă prea pricep. Am publicat doar o carte cu 15 poezii scurte când am avut un impuls puternic și ciudat de a le scrie, însă a fost o faza. Nu îmi iese mereu treaba cu poezia. Cu proza însă pot sa spun ca mă descurc ceva mai bine. Inspirația poate sa îmi vina de peste tot și e mereu influențată de lucrurile pe care le iubesc sau de pasiunile mele.

A scrie înseamnă a lupta. Cu cine lupți când scrii? Și de ce? Când te simți mai puternic ca și scriitor: când scrii la o carte sau când aștepți să vină la tine o nouă carte, când te încarci cu/pentru o nouă carte?

Probabil lupt cu mine însumi, din dorința de a mă perfecționa. Vreau sa fac asta cât mai bine, chiar dacă nu voi trai din scris sau nici măcar nu voi ieși de sub anonimat. Eu probabil am alt drum, dar Saturn, aici, pe wattpad, trebuie sa fie cea mai buna varianta a ei și sa dea tot ce poate când vine vorba de scris. Așa cum am mai spus, urăsc superficialitatea și iau în serios mai multe lucruri decât chiar ar trebui luate.

De ce avem nevoie de povești? "Cât am iubit soarele" ... ce poveste vrea să spună cititorului ?

Ca sa învățăm din ele, evident. Ca sa ne lărgim orizonturile, ca sa cunoaștem mai multe perspective. "Cat am iubit Soarele" încearcă sa arate realitatea: Ce se întâmplă când alegi sa faci o decizie pripita și ce poți sa pierzi din cauza asta. Jessica a ales sa își ajute cea mai buna prietena sa ascundă niște droguri și așa a fost prinsa cu ele. A pierdut viața frumoasa pe care reușise să o construiască cu ajutorul lui Matty și a trebuit sa se întoarcă în Canada, locul pe care îl detesta cel mai mult. Nu zic ca e un lucru rău să încerci să îți ajuți prietenii. Dar un asemenea risc ca al ei este inutil. Uneori trebuie să te gândești și la tine.

Tehnologia și revoluția, am putea spune că permanentă, pe care o presupune aceasta ajută sau mai degrabă bruiază poveștile să ajungă la oameni? Cum vezi platforma wattpad în acest context ?

Wattpad e o modalitate foarte buna de a scoate la iveala adevărate talente și pentru unii poate însemna chiar începutul unei cariere. Sau, pentru unii ca mine, reprezenta un mijloc de exprimare și de folosirea timpului într-un mod practic. Chiar mi-as dori ca, cu timpul, wattpad sa nu ajungă doar o alta aplicație de comunicare și bârfă, fiindcă unii pentru asta o folosesc. Sper sa rămână mereu un loc unde fel și fel de caractere și minți născocesc fel și fel de povesti sau cărți.

Ce știi acum sigur că literatura nu poate să facă? Ce tip de gen literar știi că nu vrei scrie niciodată ?

Literatura nu te poate face sa o iubești dacă nu vrei asta. Pur și simplu poate nu e pentru toată lumea, dar ar fi frumos sa fie iubita de mai mulți oameni. Sincer, nu stiu ce fel de gen literar o sa evit, pentru că ma simt într-un fel capabila de a putea scrie orice, dacă îmi propun. 

Hmm...probabil genul ăla de cărți fanteziste cu magie si elfi, totuși. Pentru mine toate lucrurile trebuie sa aibă o explicație logica, iar astea chiar nu au, așa ca nu am să le pot înțelege niciodată frumusețea. Nu spun ca nu mă atrag uneori lucrurile care nu exista cu adevărat, precum călătoriile cu oameni pe Marte sau alte planete, însă asta chiar o sa fie posibil la un moment dat, în viitor. Dar dacă îmi spui ca un elf trăiește, trebuie sa îmi spui și de ce sau cum de s-a întâmplat asta. Ceea ce nu se poate.

La final, te rog să le adresezi cititorilor câteva cuvinte și să le divulge câteva dintre planurile tale de viitor.

Drumul meu pe urmele scrisului nu va fi infinit. Ba chiar va avea o limita, pe care am și precizat-o. Însă pe aplicația asta o sa fiu mult timp înainte de acum și o sa încerc sa îmi fac șederea sa conteze. Eu as vrea sa le mulțumesc pentru ca au avut mereu răbdare și încredere în mine și ca au fost aici ori de câte ori am avut nevoie și nu m-au lăsat sa renunț. Le datorez multe.

~Interviu cu Adda~