#37. Interviu cu BiancaSelenaV (scriitoare)

Despre BiancaSelenaV :


Foarte greu îmi vine să spun ceva despre mine. :) Ca om, sunt destul de ancorată în realitate, dar în acelasi timp, visez cu ochii deschisi de multe ori. Sunt puțin impulsivă uneori, mai ales în fața unei nedreptăți, dar deși mă aprind repede, la fel de repede mă și sting. Ca scriitor, simt orice emoție cu puterea unui uragan și deși nu este bine, tind să devin haotică în gânduri.


Când ai începu să scrii și de ce ?


Am început să scriu acum șaisprezece ani și nu aș putea să-ți spun exact de ce m-am apucat. A venit în mod natural și tind să cred că pasiunea asta s-a născut odată cu mine. Învățătoarea mea a chemat-o pe mama la școală, a vorbit cu ea și a sfătuit-o să să mă încurajeze să fac ceva în acest sens. De atunci am scris încontinuu. Am și avut un blog vreo nouă ani, dar doar aici, pe Wattpad, m-am încumetat la lucrări extinse. Chiar dacă aș vrea să mă las de scris, scrisul nu mă lasă pe mine. E o nevoie, o necesitate, ceva fără de care nu pot să trăiesc.


Care este cartea ta favorită dintre toate care le-ai publicat pe wattpad? De ce ?


Toate au un loc aparte în inima mea, însă trebuie să recunosc că "Pe partea întunecată a lunii" este mai specială pentru mine. Am avut o inspirație ieșită din comun atunci când m-am apucat de ea și nu m-a părăsit până la ultimul cuvânt. Cred că am terminat-o în mai puțin de o jumătate de an. Îmi place pentru că se joacă destul de mult cu mintea cititorului și când crezi că ai înțeles cum stau lucrurile, îți dai seama că te-ai înșelat în tot acest timp.


Ce teme sar în ochii cititorului în cărțile tale ?


Abordez în general tema condiției umane, mai ales moartea, care apare destul de des în lucrările mele și asta pentru că eu m-am temut mereu de ea. De asemenea am abordat tema timpului, tema iubirii, tema naturii și am abordat chiar și tema planului sacru în cartea menționată mai sus, dacă pot spune asta.


Care au fost sursele de inspirație pentru ultima ta carte "Viața ce mi-a fost furată"?


O realitate cruntă a societății noastre, o constituie numărul ridicat de copii dispăruți, aspect despre care nu multă lume vorbește, dar care există. M-am gândit adesea, cum ar fi, ce s-ar putea întâmpla, când un copil dispărut pentru o lungă perioadă de timp, este găsit și se reintegrează în familia pierdută. Îmi pare ceva deosebit de dificil pentru ambele părți, întrucât sentimentul de apartenență este ceva ce nu poți inventa, trebuie să vină din interior. Nu m-a inspirat ceva concret, doar o considerație față de o situație dramatică, prin care, din păcate, trec prea mulți copii.


Ce contradicții întâmpină personajele tale pe firul intrigii ? Au vreun conflict moral ? Dacă da, care este acesta ?


Probabil te referi la personajele din "Viața ce mi-a fost furată". Momentan, povestea se află la început, așa că personajele mele nu sunt extrem de copleșite, dar aș putea să aduc în discuție conflictul moral al personajului principal, al Luciei Lima. Cum spuneam, este greu să mimezi anumite sentimente și deși există cunoscuta vorbă cum că "sângele apă nu se face", aparent, nu e chiar așa. Aceasta oscilează între viața ei din Argentina și familia ei biologică, oameni pe care abia i-a cunoscut, dar cu care are o legătură de sânge. Aș spune mai multe, dar totuși, nu vreau să stric surpriza. Cu siguranță există mai multe conflicte morale în poveste, dar ar releva niște detalii care nu sunt știute încă.


Ce părere ai despre piața de carte din România și despre modul de promovare al cărților ? La ce editură ai vrea să îți publici cărțile ?


Din păcate, nu sunt o mare cititoare a literaturii române și am preferat mai mereu să citesc clasicii atunci când venea vorba de asta. Sunt sigură că există lucrări foarte bune, dar sinceră să fiu, mie mi-a rămas în minte cartea Irinei Binder, deoarece era peste tot unde mă duceam. Spre rușinea mea, am citit-o, deoarece eram curioasă de ce este numit bestseller. Am rămas șocată că cineva poate să scrie o asemenea carte și să aibă atât de mult succes. Presupun că acest lucru reflectă gusturile noastre în materie de literatură și nu pot să spun decât că sunt dezamăgită.


Mi-ar plăcea ca scriitorii să renunțe la a mai promova relațiile toxice și să înceteze a mai romantiza abuzul.


Nu m-am gândit niciodată la ce editură aș vrea să-mi public cartea. Probabil Humanitas Fiction. Am și eu dreptul să visez, nu?


Spune-ne câteva cuvinte despre ce ai scris până acum și despre personajele principale din romanul "Dans în cuibul cucilor". Care este legătura numelui cu intriga din roman ?


"Dans în cuibul cucilor" abordează foarte mult tema sacrificiului, tema iubirii și a trecerii timpului, că tot vorbeam de teme mai sus. Doi tineri părinți, care nu s-au mai văzut de cinci ani, se reîntâlnesc, sub umbra unei mari amenințări. Amenințarea este reprezentată de un agresor, care totodată face parte din nobilime, familia lui având o influență foarte mare aspura societății britanice moderne. Ideea este că te face să te întrebi "Cât de departe ar putea să meargă oamenii pentru iubire. Cât de departe ar putea merge o mamă pentru copilul ei". Nu aș putea să explic legătura numelui cu intriga din carte, deoarece aș strica farmecul lecturii. Îl explic pe îndelete într-un anume capitol, asta după ce cititorul a aflat deja ceea ce se întâmplă. Tot ce pot să spun este că are mare legătură cu ceea ce se întâmpla, ba chiar aș merge suficient de departe ca să spun că dacă descifrezi codul, afli un secret care îți schimbă complet modul în care privești povestea.


Ce scriitor preferat ai și dacă te-a influențat în vreun fel ?


Nu am un singur scriitor preferat, am mai mulți. Mircea Cărtărescu, Fitzgerald, Anne Rice, Stephen King,  Aldous Huxley, Linda Grant, GRRM și chiar dacă i-am citit o singură lucrare, aș putea spune că cel mai mult m-a inspirat Aglaja Veteranyi.


Viața noastră pare că este de neconceput fără tehnică, fără mașini. Le privim ca pe mijloace evident necesare vieții, devenite între timp complet indispensabile. Mașinile sunt sclavii noștri neînsuflețit. Dar oare așa vor stau lucrurile întotdeauna? Ce crezi că va scrie un scriitor modern,peste 100 de ani de acum încolo ? Ce tema va aborda ?


Foarte bună întrebare. Eu lucrez în IT de multișori ani și prin urmare, sunt o mare pasionată de tehnologie și inovație. Pot să văd cu ochii mei, ritmul alert în care tehnologia avansează și trebuie să spun că se deplasează cu viteza luminii. Mie mi se pare ceva extraordinar să vezi cât de mult a evoluat mintea umană și cât de complexe au devenit anumite tehnologii. Sunt ferm convinsă că vom continua să dezvoltăm și doar cerul e limita în acest sens.


Sunt de părere că în ceea ce privește temele abordate de scriitorii din viitor, aceștia se vor axa mai mult pe condiția umană în contrast cu mediul din ce în ce mai digitalizat. Aldous Huxley mi se pare că scrie niște lucrări care depășesc era în care au fost create. Chiar îl recomand. Pe cât de fascinant devine, pe atât de mult te poate cutremura. Cred că totul se va rezuma la felul în care noi vom percepe acea tehnologie avansată și ce vom alege să facem cu ea. O vom folosi ca să scăpăm planeta de foamete sau ca să obținem hegemonie? Astea sunt întrebări la care doar timpul poate răspunde.


La final câteva cuvinte pentru cititori și te rog să le împărtășești din planurile de viitor.


Eu nu am atât de mulți cititori care să își exprime părerea în ceea ce privește literatura mea, însă acelor câțiva, țin să le mulțumesc pentru timpul oferit și pentru faptul că nu au încetat niciodată să mă susțină și să-mi facă ziua mai frumoasă cu părerile lor. Plănuiesc să termin "Dans în cuibul cucilor", întrucât mă îndrept serios în direcția aceea, după care să finalizez și "Viața ce mi-a fost furată". În secret, de vreo câteva luni lucrez la o lucrare fantasy, dar încă n-am curaj să o public. Cine știe, poate într-o zi. Cu soare.


~Interviu cu Adda~



Comment