Despre AlexinAndreea :

Mă consider o persoană foarte complexă, dar în același timp, ca oricare alta. Uneori spun sau fac ceva nemaiîntâlnit, alteori urmez tiparul uman. Iar poeziile mele sunt exemplu perfect. Scriu despre, pentru, datorită iubirii precum orice alt poet romantic, dar nu pot fi comparate cu restul, căci fiecare poem e special în modul său.

Ce te-a îndreptat spre literatură și scriere ? Ce îți este mai ușor să scrii, proză sau versuri ?

Sunt pe Wattpad de șapte ani și tot de atunci am început să scriu, dar era doar curiozitatea descoperirii unei noi pasiuni în combinație cu dorința de a fi apreciată, nu ceva serios și nicidecum profesional. Am decis cu adevărat să iau în considerare scrisul în urmă cu trei ani când inima mi-a fost frântă din dragoste, iar eu simțeam eliberare doar când așezam cuvintele pe foaie care eventual s-au transformat în poezii. Și cred că ele sunt pentru mine cele mai comod de creat, căci simt că reușesc să transmit tot ceea ce pe mine mă apasă.

Cât este realitate și cât este ficțiune în romanul tău "Mama" ?

Din fericire, totul este ficțiune, dar acele sentimente de groază ilustrate în carte au fost imaginate de mine datorită iubirii necondiționate și intense fața de mama mea.

 Este "Despre el" o eliberare a trăiri tale a iubirii ? Cum cântă un poet iubirea ?

Da. "Despre el" e tot ce nu i-am putut spune lui și tot de ceea ce aveam nevoie să pot trece peste. Iar eu am cântat iubirea purtată pentru el printre hohote de plâns, nopți albe și ură, dar mi-aș fi dorit să o cânt așa cum citesc adeseori în alte poezi; cu armonie, drag și liniște.

Ce rol are autocenzura într-o operă? Încerci să îți cenzurezi sentimentele prin intermediul personajelor tale ? Ce aduc ele nou ?

Cred că rolul ei este de a da dovadă de bunul simț as scriitorului și alegerea rafinată de cuvinte. Motivul pe de altă parte? Frica. Atunci când îți cenzurezi propriile gânduri și sentimente, ție frică că alții nu te-ar înțelege, nu te-ar aprecia pentru ceea ce ești, ar avea o anumită repulsie față de tine și de modul tău natural de a fi, ceea ce e absurd, căci da, nu poți fi plăcut de toți, dar sunt destui care ar respecta onestitatea ta. Tocmai de asta personajele mele le creez să fie exact așa cum sunt și eu: sinceră, tăioasă, rece și plină de puterea urii atunci când este necesar. Și cred că asta aduc ele nou. Felul lor uman de a fi, cu mai multe defecte decât calități, fără a se ascunde de ochiul lumii.

Scrii pentru un anumit tip de public? Cărui public te adresezi ? Cum ai reușit să îți formezi baza de cititori ?

Nu scriu pentru nimeni decât pentru mine și pentru el – aici fac referire strict la cartea mea "Despre el", fiindcă știu intimitatea ei și trecutul dureros pe care îl duce. Da, bineînțeles că îmi strălucește inima când primesc complimente, voturi – primite din partea tuturor colegilor din cluburile de lecturi în care am fost/sunt – sau pur și simplu vizualizări, dar totul încă rămâne personal pentru mine, doar de văzul meu, în spatele ușilor închise, iar asta nu cred că se va schimba vreodată.

"Mama" pare un roman învăluit în mister cu intrigă polițistă. De ce crezi că sunt populare romanele polițiste și ce puzzle le dai cititorilor să îl deslușească în roman ?

Oamenii adoră acțiunea, misterul și drama pentru doza de adrenalină oferită, ceea ce sunt cele mai importante componente într-un roman polițișt, iar eu încerc să le portretizez cât de bine pot, sperând ca cititorii să observe în ce lume trăim acum prin jocurile de cuvinte și scenele ce te lovesc din plin de șoc și uimire pe care eu încerc să le introduc insesizabil.

Romanele polițiste aduc în prim plan fascinația față de natura umană. Care este adevărata natura a umanității?

Mama mea a încercat din răsputeri să mă învețe că nu totul ține de noi și că la orice decizie luată este cineva anume care îți șoptește în ureche de bine, dar mai ales de rău. Noi, oamenii, în fond, suntem buni, capabili de pace și iubire, dar ajungem prost îndrumați de o putere măreață care mereu stă pe umerii noștri, și anume, Diavolul. Natura noastră a fost creată de Dumnezeu, iar asta înseamnă că avem în fiecare particulă a corpului nostru puritate, prietenie, bunătate și compătimire, dar atunci când am fost blestemați cu cunoștințele de bine și rău, viața a rămas să fie desenată de propriile hotărâri, care ajung, pe cât timpul trece, controlate de puterea lui Lucifer și nu de noi înșine. Tocmai de asta, în ziua de azi, oamenii nu mai pot funcționa unul cu celălat. Deciziile sunt ale noastre doar treizeci la sută, restul nu mai ține de noi.

Raportat la scrierile tale, cum ar răspunde personajul tău favorit la cele patru întrebări kantiene : a. Ce pot să ştiu? b. Ce trebuie să fac? c. Ce mi-e permis să sper? d. Ce este omul?

Aici voi alege poetul din "Despre el" ca personaj.

A. Ce pot să știu?

Pot să știu că nu am avut parte de iubirea pe care am dorit-o cu ardoare.

B. Ce trebuie să fac?

Trebuie să mă resemnez cu faptul că nu a fost niciodată vreo lecție de învățat, iar eu am fost menită să sufăr pentru doi.

C. Ce mi-e permis să sper?

O reîntâlnire în care să îl privesc în ochi, să îi spun toate felurile în care m-a distrus, ca apoi să îi mulțumesc că am avut șansa să îl iubesc și să îl las în spațiul unde noi eram doar doi adolescenți cu vise diferite.

D. Ce este omul?

Iubire. Iubire. Iubire. Asta e esența sa, scopul său, trăirile sale. Totul e iubire, iar omul e iubirea.

Ce diferență ai întâlnit între scrierile autorilor români și cei străini de pe wattpad ? Crezi că limba engleză este o barieră în a-și promova mai bine lucrările pe wattpad, pentru autorii români ?

Românii noștri talentați și cu pasiune de a scrie acordă o atenția specială operelor proprii. Își pun toată durerea și fericirea cu lacrimile și sânge printre rânduri, făcându-se excepționale față de majoritatea cărților în engleze; în treacăt, pe fugă, clișeice și repetitive. Dar da, cred că dacă operele românești de pe Wattpad ar fi scrise în engleză, șansa de a fi publicate ar crește cu cel puțin cincizeci la sută, iar asta doar fiindcă acea limbă e internațională, pe când româna e și așa greu de citit pentru nativii ei.

Ce cărți urmează să le pregătești cititorilor până la finalul verii? La final, te rog să le adresezi câteva cuvinte cititorilor.

Momentan nu am niciun proiect pregătit, dar am o idee la care m-am tot gândit și mi-ar plăcea să o pun în practică. Se numește "Toate zâmbetele mele" și este vorba despre toată bucuria din viața mea, sub formă de poezii și proze scurte.

Iar pentru cititorii mei, cei actuali din umbri și cei din viitor, vă mulțumesc orșicum pentru că ați acordat o șansa cărților mele!

~Interviu cu Adda~